De la copywriting la ateliere de scriere creativă pentru copii – legătura surprinzătoare dintre marketing și povești

Potrivit tuturor regulilor de organizare ale conținutului, sau contentului cum i se mai spune, primul articol de pe blog ar fi trebuit să fie altul.

Însă, am aflat despre mine, acum la vârsta maturității, că nu prea doresc să fac lucrurile așa cum ar spune unele reguli. Uneori mă simt ca o adevărată rebelă, deși iubesc structura.

De la copywriting la scriere creativă pentru copii – începutul poveștii mele

Începutul lui 2025 m-a prins cu rezoluții. Fusesem diagnosticată cu burnout și am zis că mă lepăd de munca în exces care nu-mi aduce nici satisfacții. Într-un moment de introspecție, cândva în miez de noapte, când insomniile mă bântuiau, m-am întrebat unde zace pasiunea mea.

Dintotdeauna mi-au plăcut poveștile. Cuvintele m-au fascinat de mică copilă. Mama îmi spune și acum cât de ușor mi-era să rețin poezii lungi și texte greoaie, cum la 5 ani citeam și scriam înainte de a pune piciorul în vreo școală. Iar asta era cu atât mai interesant, cu cât nici grădinița n-o frecventasem consecvent.

Dar amintirile mele despre ce înseamnă povești, cuvinte scrise sau rostite, zac în acele narațiuni pe care mi le inventa tata la culcare și pe care eu mi le aminteam de la o seară la alta cu precizia unui chirurg în sala de operație. El uita unde rămăsese povestea inventată, dar mintea mea de copil însetat după aventuri imaginare, nu.

Faptul că am fost singurul copil la părinți a ajutat în conturarea acestei pasiuni. Cu greu prindeam momente de sincronizare cu vecinele mele și mai mereu eram singură, eu și lumile mele inventate, poveștile pe care mi le croșetam singură alături de păpuși și jucării.

Apoi au venit anii de școală într-un oraș mic, unde sursa de distracție era limitată. În școală am avut parte de dascăli pestriți, unii care își aruncau bocancul profesiei pe tot ce însemna creativitate și non-conformism, iar alții care întețeau focul pasiunilor noastre. Pe aceia mi-i amintesc cu cel mai mare drag.

Atunci a fost momentul în care am început să scriu.

Primele povești s-au născut din dorință. Mi-ar fi plăcut să citesc un anumit tip de poveste, cu o anumită tipologie de personaje și cu acțiuni și conflicte specifice. Dar nu le găseam. Poate și pentru că biblioteca orașului era, pe vremea aceea, mică și lipsită de concentrarea de literatură pe care o visam eu. Cărțile de cumpărat erau și ele puține și majoritatea scrise doar de autori români de mult apuși cu care nu rezonam la 11-12 ani.

Nu am găsit povești pe care să iubesc să le citesc, așa că mi le-am scris.

Apoi, cu ajutorul mamei, care de fiecare dată când primea salariul îmi cumpăra câte o carte, am început să adulmec și alte tipuri de scriituri. Am descoperit cât de vast poate să fie acest univers și cum nimic pe lumea asta nu poate înlocui cuvintele și puterea lor.

Așa am ajuns să-mi doresc să fac din creativitate o meserie.

De acolo a pornit totul.

Storytelling și copywriting – cum cuvintele dau viață brandurilor

Nu cred că e cazul să ne întrebăm de ce storytellingul prinde, încă, atât de bine în toate rețelele de socializare, nu?

E primul contact cu lumea, povestea. Mintea omului e construită să recunoască povestea ca parte din viața sa.

Și dacă ești afacere, cum iei contact cu publicul tău? Ei bine, tot prin povești, unele spuse cu sens pentru brandul tău.

Pentru mine n-a fost decât un pas. De la a scrie poezii, eseuri și povești scurte în anii de liceu, la a învăța ce e aceea publicitate și cum cele două nu sunt chiar atât de diferite pe cât par.

Copywriting e diferit de marketing și nu se aseamănă cu PR-ul sau jurnalismul. Pentru că atunci când faci copywriting sau content writing, ai posibilitatea de a intra în sufletul celor care ajung în contact cu textele tale.

Ani de zile am făcut asta pe diverse medii – panouri și afișe, radio, tipărituri diverse, online.

Realizarea că uneori e nevoie să te întorci de unde ai plecat vine târziu în viață pentru unii, pentru alții niciodată. Dar e un adevăr incontestabil.

Ateliere de scriere creativă pentru copii – joacă, terapie și inspirație

Cuvântul mamă nu vine doar cu o mie de responsabilități, cu o inimă complet transformată, o minte care gândește cât pentru zece și un corp care nu mai aparține doar unei persoane. Cuvântul mamă vine cu o transformare viscerală, dar și cu simplitate.

Când am devenit mamă mi-am amintit ce am uitat multă vreme - scrisul nu e doar pentru a face bani. Scrisul e joacă, e visare, e inspirație pentru alte lucruri, e reamintire a ce zace-n sufletele, e terapie fără terapeut, e gând din adânc. Scrisul amorțește dureri la miez de noapte și aduce pace la ora de somn. Cuvintele nu cer multe sacrificii, doar o ureche dispusă să le asculte. Așa e pentru noi, adulții. Dar, am mai aflat ceva – și pentru copii e la fel.

Așa că trecerea către a deschide porți în imaginația copiilor nu a fost grea.

Atunci când le explic pe înțelesul lor ce înseamnă fiecare element care compune o poveste, aduc în lumina reflectoarelor ceea ce ei știu deja intuitiv.

Explicațiile vin, de multe ori, doar ca să întărească ceea ce ei bănuiesc.

La ateliere, vorbim des și mult despre cum să facem ca acele personaje pe care ei și le imaginează să fie cât mai reale, să prindă cu adevărat viață.

Și le spun des: Cuvintele au putere pentru că sunt rostite, fie cu voce tare, fie în gând, atunci când sunt citite de pe paginile unei cărți. Orice personaj care apare acolo prinde viață când îl aducem între noi.

Copywriting și scriere creativă – drumuri diferite unite de pasiunea pentru cuvinte cu sens

De la copywriting la scriere creativă nu e decât un pas. Personaje avem în ambele situații. În copywriting personajul e afacerea care se străduiește să explice cât mai bine cum funcționează. În scriere creativă personajul e sufletul celui care scrie, pentru că, vrem – nu vrem, lăsăm o fărâmă de suflet în orice scriem.

Poate de aceea îmi triez atât de atent clienții și afacerile. Frânturi din cine sunt eu ajung, inevitabil, în orice scriu.

Sunt aproape sigură că și copiii de la atelierele mele poartă cu ei amintirea fiecărui personaj pe care l-au pus pe foaie, iar dacă le îngăduim creativitatea, le vor purta multă vreme.

Așa că, dacă ai un copil creativ, dă-i voie să fie. Creează-i oportunități de exprimare și perfecționare, iar asta va aduce liniște sufletului său.

Creativii sunt construcții diferite de pragmatici. Noi înflorim în tăcere, uneori singuri, considerați introverți, fără prea mare expunere și epatare. Cu toate acestea, e nevoie ca cineva să creadă că putem. Dragă părinte, sunt aici să-ți spun că primul susținător al copilului tău creativ trebuie să fii chiar tu!